Tailanda - Our summer escape (part 1: Bangkok)

După cum am promis, am sa povestesc vacanţa mea prin Thailanda în câteva episoade care vă vor ajuta să descoperiţi această ţară minunată.

Voi încerca să dau cât de multe detalii îmi amintesc pentru a vă facilita alegerea destinaților favorite în cazul în care doriţi să călătoriţi în acele locuri.

Wat Arun

Am ajuns în Bangkok în data de 2 iunie, în jurul prânzului. Frânţi de oboseală, am căutat shuttle bus-ul ce urma sa ne ducă la staţia publică de autobuse (tot în cadrul aeroportului). L-am găsit uşor, în faţa aeroportului, iar după câteva minute am ajuns într-o mare staţie de unde am mai schimbat 2 autobuse până la destinație. De aici am luat un fel de mcirobus până în centru oraşului, iar de acolo un autobus. Ei bine, călatoria cu cel del de-al doilea bus avea să ne aducă o experienţă de-a dreptul memorabilă: acesta avea podele de lemn, iar geamurile lipseau în totalitate. Pentru a atrage atenţia călătorilor să cumpere bilete, taxatoarea zornăia dintr-o cutie de tablă plină cu monede şi striga preţul astfel încăt nu puteai să scapi nici cum fără să cumperi biletul. Am plătit o sumă foarte mică pentru călătorie (undeva la 80 de ban pe persoană) şi am savurat fiecare moment al călătoriei cu acest mijloc de transport parcă desprins din trecut.

Traseele nu au fost clar explicate în stații așa că este recomandat să aveți traseul dorit notat de înainte (veți găsi toate detaliile necesare pe Google Maps).

Am ajuns la hotel în jurul ore 16, fără nici o fărâmă de energie în noi după o noapte (ne)dormită pe avion. În aceasta primă dupa-masă în Bangkok aveam un singur plan: acela de a merge sa bem ceva în celebrul Vertigo Moon & Bar, dar din păcate, oboseala ne-a dat o durere de cap îngrozitoare, așa ca ne-am mutumit să luam cina (o porție de Phad Thai) la unul dintre localurile din zonă şi să ne bucurăm de o şedintă de masaj la picioare.

În vârf la Wat Arun

A doua zi am vizitat orașul punând accentul pe turul templelor, deoarece acestea sunt capodoperele Bangkokului. De dimineaţă am luat ferry-ul spre Wat Arun (foto sus). A urmat o plimbare de-a dreptul interesantă pe apele tulburi ale râului Chao Phraya. Am să vă mărturisesc că am fost puțin speriată deoarece ferry-urile nu îmi păreau prea sigure și aveam permament impresia că vom cădea în apele murdare ale râului, dar totul a decurs fără incidente.

O statuie a lui Budha tânăr în fața turnului Khmer

Am început după cum spuneam prin a vizita templul Wat Arun. După ce ne-am dat duhul pe treptele extra-abrupte ale turnului Khmer-style (monumentul principal al complexului Wat Arun) și am admirat panorama orașului, am trecut înapoi râul pe costa estică pentru a vizita Wat Pho și al său celebru Buda rectiliniu sau cum l-am numit noi "un alt Mega Bud" deoarece printr-o lățime de 15 metri și o lungime de 43 acesta era de-a dreptul impresionant, numărându-se printre cele mai mari reprezentări existente ale lui Budha (vezi poza jos).

Budha rectiliniu

Templul este folosit în continuare de călugări budiști (ca și celelate locuri de cult vizitate), ceea ce ne-a bucurat pentru că am putut să îi vedem plimbându-se printre noi pașnici și calmi, în ținutele lor simple oranj aprins. Tot în acest complex ce se întinde pe 80.000 de metri pătrați am regăsit și una dintre cele mai renumite școli de masaj tailandez, însă deși ne-am fi dorit o pauză, nu ne-am desfătat cu beneficile școlii deoarece eram în plin program de vizitat și avem un plan de respectat. Așadar, după ce am luat bine la cunoștiință fiecare centimetru și am fotografiat tot ce era interesant la acest străvechi templu budist, am ajuns la Wat Phrakaew, locul ce mi s-a parut cel mai deosebit in Bangkok.

Statuete întruchipându-l pe Buda tânăr

Complexul Wat Phra Kaew, recunoscut și ca templul lui Budha de emerald, se întide pe o suprafață de 234 de acri și conține peste 100 de clădiri. Templul principal, este clădirea ce îl găzduiește pe Budha de emerald, o statuetă realizată de fapt din jad verde (dar la momentul descoperiri statuii jadul nu era atât de cunsocut) ce este îmbrăcată în fiecare sezon în haine de aur. Straiele prețioase coresăpund celor trei sezoane tailandeze: vara, anotimpul ploios și iarna.

Pentru a intra încăperea ce găzduiecte această nestemată a credinței budiste, vizitatorii sunt rugați să treacă printr-un ritual de purificare ce presupune atingerea capului cu o floare de lotus imbibată în apă (probabil sfințită sau înmiresmată). Din păcate, fotografiatul în această încăpere nu este permis, însă pe interent sunt dipsonibile imagini cu Budha de Emerald.

Toate aceste locuri m-au impresionat prin spiritualitatea și grandoare lor și sunt sigură că vor lăsa o amprentă și asupra voastră chiar dacă nu sunteți familiari cu credința Budistă.

Ghidul nostru

Mai departe, am continuat prin a admira și celelalte temple și grandiosul palat regal. Recunosc, nu sunt o impatimita a istoriei, dar doream sa stiu cate ceva despre trecutul si civilizatia celor pe care aveam bucuria sa ii vizitez. Din fericire, am avut norocul sa fim ghidati printre templuri si cladirile regale de un gardian / ghid “ad-hoc” cu un simt al umorului deosebit.

Tailandezul nostru drag ne-a explicat importanta fiecarei cladiri, monument sau decoratiune. A facut referiri la religia si cultura lor pe care le ironiza in acelasi timp spre amuzamentul nostru. Prezenta sa a facut toata excursia mult mai fascinanta si pot spune ca am ramas cu adevarat cu ceva din acea vizita.

Am fost impresionată de opulența de culori și decorațiuni. Dacă în civilizația europeană contemoprană arhitectura tailandeză ar putea fi intrepretată drept kitch, ei preferă culorile tari și strălucitoare, aspect ce se remarcă îndeosebi în lăcașele de cult.

Grand Palace Bangkok

Totuși, trebuie să recunosc faptul că palatul regal mi s-a părut puțin prea variat: parterul era o copie fidelă a Buckinghamului, primul nivel avea ca inspirație palatele fraceze, iar al doilea nivel reda cultura locală. Elemente arhitecturale erau frumose luate separat, însă per ansamblu rezultatul arăta puțin dezordonat.

Gardian tailandez la Palatul Regal

În zonele adiacente Grand Palace accesul vizitatorilor era restricționat deoarece familia regală încă locuiește acolo (fapt ce l-am putut sesiza și noi deoarece pentru 20 de minute a trebuit să ne oprim din vizită și să stăm cuminți pe iarbă pentru a nu deranja accesul mașinii prințesei). Precum la celelate mari case regale, veți zări și aici gărzi ce își fac serviciul de pază îmbrăcați în uniforme specifice și stând perfecți nemișcați, chiar dacă sunt deranjați de turiștii agasanți ce doresc poze cu ei.

Piscina Hotelului Trang

După ce am vizitat tot ce era important și am mai trecut în agendă magazinul regal de suveniruri (proprietate a reginei, acesta este destul de scump în comparație cu prețurile locale), un muzeul al monedelor și al armelor, ne-am întors la hotel pt. o baie plăcută în piscină.

În ceea ce privește alegerea hotelului, eu am fost mulțumită de al nostru. Camera nu a fost superbă, dar era draguţă (iși respecta standardul de 3 stele, iar din câte îmi amintesc acesta se numea Trang Hotel), deși aerul condiționat ne făcea să dârdâiem (în aproape toate locurile vizitate în Tailanda aerul condiționat ori lipsea, ori era pus la temperaturi extrem de scăzute ce nu puteau fi modificate). Mâncarea fost decentă (nu delicioasă, dar suficientă pentru un mic-dejun), piscina deosebită și atmosfera liniștită (aspect major în alegerea hotelurilor în Bangkokul zgomotos).